Fericire a la Catalina ...

O noapte de vara…un cer plin cu stele… inchid ochii si ma simt cuprinsa de o fericire imensa…un sentiment de implinire totala ma incearca, si reuseste sa puna stapanire pe toata fiinta mea… sufletul imi vibreaza, inima canta un cantec inaltator, mintea mi-e tot mai limpede….acum vad clar, cu toate ca am ochii perfect inchisi. Asta pentru ca vad cu ochii sufletului. Vad fericire. Vad libertate. Vad incredere. Vad iubire. Fara intrebari, fara griji, fara temeri, fara asteptari. Deschid ochii. Deslusesc cateva stelute care au o forma aparte si le dau un nume…August…. In fata ochilor mei se desfasoara un intreg spectacol maret, de sclipiri aurii si molizi inalti clatinandu-se usor in bataia suava a vantului prietenos de august. Sunt singura pe o banca, dar atat de intregita de prezenta fericirii. Sunt in parcul Vatra Dornei, e tarziu in noapte, e vara si e minunat…Ingerii zambesc si ei si isi spun unul altuia vestea... Catalina e atat de implinita..exact asa cum si-a dorit...exact asa cum a visat... ar putea sa adoarma acum pe banca asta si nu i-ar fi frica…pentru ca stie ca ar fi protejata de puterea ei, de miracolul din ea, de fericirea pe care sufletul ei pereche i-a oferit-o…de ceea ce ii ofera el, si nu –I ofera nimanui altcuiva…iubire. Doua suflete care pasesc pe aceeasi cale, cu doua stele care vegheaza de sus din inaltul cerului, ca lor sa le fie bine sis a ofere si celorlalti din jur. Cu doi ingeri care ii alina atunci cand tristetea sau dezamagirea ii atinge. Daca am sti…noi oamenii avem si noi aripi. Doar fiindca sunt invizibile, nu inseamna ca nu putem zbura. Nu inseamna ca nu ne putem inalta spiritual, ca nu putem atinge pragul acela care ne tine tintuiti, ca nu ne putem depasi conditia de simplu om… Aripile noastre sunt construite din iubire si din libertatea de a intelege iubire…si din iubirea de a intelege libertatea care nu e libertinaj.