miercuri, 29 octombrie 2008
I can't break it to my heart!
Delta Goodrem este subiectul meu pentru astazi si maine. In urmatoarea postare voi vorbi despre viata sa, suficient de palpitanta incat sa poata fi povestita si celorlalti, genul muzical abordat si cariera sa de succes. Australianca s-a nascut pe 9 noiembrie 1984 [constat tot mai mult si cu tot mai multa fericire ca multe artiste consacrate sunt de-o varsta cu mine:P], si este actuala logodnica a fostului membru Westlife, Brian McFadden. O piesa despre o despartire dureroasa si despre un optimism incurabil...Here it is!
marți, 28 octombrie 2008
Anna Nalick ...
...sau cum sa nu-ti mai inchizi boxele prea curand. Domnisoara cu pricina ar putea fi catalogata cu usurinta una dintre cele mai talentate artiste ale Americii. La numai 24 de ani, tanara cantareata a adunat atatea laude din partea criticilor muzicali si atati fani pe mapamond, incat nu prea reusesti sa intelegi de ce nu e la fel de cunoscuta si iubita aici, in Romania. Personal, recunosc ca am "intalnit-o" pe Anna Christine Nalick, datorita unei fete mult mai mici ca varsta decat mine...aproape ca mi-era rusine ca mie, careia nu-mi scapa din punct de vedere muzical mai nimic, mi-a scapat tocmai Anna.
Sunt multe de spus despre Anna, dar am sa ma limitez la cele mai importante aspecte din viata sa. Nascuta pe 30 martie 1984, in Glendora, California, tanara a crescut cu muzica celor de la The Rolling Stones, Cream si Led Zeppelin, preferatii mamei sale, in timp ce tatal sau i-a facut cunostinta cu muzica lui Elvis Presley si a celor de la The Everly Brothers. Cu atata muzica, Nalick a inceput sa simta nevoia sa compuna si a facut asta incepand cu clasa a...V-a. Daca o intrebi acum, iti va spune ca muzica si versurile sale sunt influentate de artisti precum Fiona Apple, Tori Amos, Blind Melon, John Mayer, si Stevie Ray Vaughan, printre altii. Despre Vaughan spune zambind ca e "tipul cu care o sa ma marit, cand o sa ajung in Rai". In liceu, pe langa compunerea de texte pentru piese, Nalick canta alaturi de o trupa numita Brisket, care facea cover-uri dupa formatia Rush.
Anna a decis sa mearga la facultate inainte de a se apuca de o cariera muzicala, insa intamplarea a facut ca a intalnit un fotograf care a convins-o sa nu renunte la visul sau de a canta. Astfel, dupa o caseta demo trimisa la Cristopher Thorn si Brad Smith, membrii fondatori ai casei de productie Blind Melon, Anna a fost chemata imediat la o..auditie. O gasim pe Anna in octombrie 2003, renuntand la planurile de studiu universitar, si imbratisand cariera muzicala, lucru inceput odata cu contractul incheiat cu Columbia Records. Nalick a inceput sa lucreze in studio cu Thorn, Smith si inginerul de mixaj Mark Endert (care a facut mixajul si pentru piesele Fionei Apple, Maroon 5, sau Gavin DeGraw). Rezultatul? Albumul WRECK OF THE DAY, lansat doi ani mai tarziu, in 2005.
Primul single lansat de Nalick de pe albumul Wreck of the Day album este "Breathe (2 A.M.)", care a ajuns pe locul 45 in prima saptamana de difuzare, in topul U.S. si a castigat de trei ori Discul de Platina in cel mai mare top american, Billboard Hot 100. Nu mai vorbim de posturile de radio pe format AC [Adult Contemporary, AAA sau Hot AC], care au difuzat aceasta piesa de atat de multe ori in primele saptamani, incat a ajuns pe locul 6 si la radio si in Adult Top 40. Pe la finele lui 2005, puteai sa spui cu usurinta ca Anna Nalick este cel mai mare new-comer al anului. Videoclipul piesei a fost introdus in heavy rotation-ul celor de la VH1, si chiar MTV. Piesa a aparut de asemenea ca si coloana sonora si in serialul american de succes "Grey's Anatomy" [episodul "As We Know It"], de pe 12 februarie 2006.
Intr-un interviu al reistei Q,din septembrie 2006, Britney Spears a declarat ca ar fi vrut sa fie ea cea care a scris versurile piesei "Breathe". Doua luni mai tarziu, Anna a primit distinctia "AC Female Artist of the Year" la premiile New Music Awards, surclasand-o pe Sheryl Crow! Potrivit site-ului oficial al Annei [www.annanalick.com], Nalick era atat de convinsa ca premiul va merge la Sheryl Crow, incat s-a tolanit pe scaunul din sala, si-a scos pantofii si statea relaxata. Cand si-a auzit numele, a alergat desculta spre scena, ca sa fie sigura ca are timp suficient sa tina discursul de multumire.
La ora actuala, Nalick te anunta ca s-a intors in studio si pregateste un nou album. "Broken Doll" se numeste el, si cand va aparea...nimeni nu stie inca. Nici macar Anna, care spune ca a compus atat de multe piese in ultima perioada, incat trebuie sa aleaga cu grija ce va aparea pe noul album...
Eu una am rabdare, pentru ca sunt convinsa ca tot ce va iesi din penelul lui Nalick, nu poate sa fie decat de calitate.
Ma retrag, lasandu-te cu cel mai de succes single al Annei, "Breathe (2 AM)", o piesa despre o dragoste neimplinita, sentimente de vina, si amintiri.There's a light at each end of this tunnel,
You shout 'cause you're just as far in as you'll ever be out
And these mistakes you've made, you'll just make them again
If you only try turning around...
Sunt multe de spus despre Anna, dar am sa ma limitez la cele mai importante aspecte din viata sa. Nascuta pe 30 martie 1984, in Glendora, California, tanara a crescut cu muzica celor de la The Rolling Stones, Cream si Led Zeppelin, preferatii mamei sale, in timp ce tatal sau i-a facut cunostinta cu muzica lui Elvis Presley si a celor de la The Everly Brothers. Cu atata muzica, Nalick a inceput sa simta nevoia sa compuna si a facut asta incepand cu clasa a...V-a. Daca o intrebi acum, iti va spune ca muzica si versurile sale sunt influentate de artisti precum Fiona Apple, Tori Amos, Blind Melon, John Mayer, si Stevie Ray Vaughan, printre altii. Despre Vaughan spune zambind ca e "tipul cu care o sa ma marit, cand o sa ajung in Rai". In liceu, pe langa compunerea de texte pentru piese, Nalick canta alaturi de o trupa numita Brisket, care facea cover-uri dupa formatia Rush.
Anna a decis sa mearga la facultate inainte de a se apuca de o cariera muzicala, insa intamplarea a facut ca a intalnit un fotograf care a convins-o sa nu renunte la visul sau de a canta. Astfel, dupa o caseta demo trimisa la Cristopher Thorn si Brad Smith, membrii fondatori ai casei de productie Blind Melon, Anna a fost chemata imediat la o..auditie. O gasim pe Anna in octombrie 2003, renuntand la planurile de studiu universitar, si imbratisand cariera muzicala, lucru inceput odata cu contractul incheiat cu Columbia Records. Nalick a inceput sa lucreze in studio cu Thorn, Smith si inginerul de mixaj Mark Endert (care a facut mixajul si pentru piesele Fionei Apple, Maroon 5, sau Gavin DeGraw). Rezultatul? Albumul WRECK OF THE DAY, lansat doi ani mai tarziu, in 2005.
Primul single lansat de Nalick de pe albumul Wreck of the Day album este "Breathe (2 A.M.)", care a ajuns pe locul 45 in prima saptamana de difuzare, in topul U.S. si a castigat de trei ori Discul de Platina in cel mai mare top american, Billboard Hot 100. Nu mai vorbim de posturile de radio pe format AC [Adult Contemporary, AAA sau Hot AC], care au difuzat aceasta piesa de atat de multe ori in primele saptamani, incat a ajuns pe locul 6 si la radio si in Adult Top 40. Pe la finele lui 2005, puteai sa spui cu usurinta ca Anna Nalick este cel mai mare new-comer al anului. Videoclipul piesei a fost introdus in heavy rotation-ul celor de la VH1, si chiar MTV. Piesa a aparut de asemenea ca si coloana sonora si in serialul american de succes "Grey's Anatomy" [episodul "As We Know It"], de pe 12 februarie 2006.
Intr-un interviu al reistei Q,din septembrie 2006, Britney Spears a declarat ca ar fi vrut sa fie ea cea care a scris versurile piesei "Breathe". Doua luni mai tarziu, Anna a primit distinctia "AC Female Artist of the Year" la premiile New Music Awards, surclasand-o pe Sheryl Crow! Potrivit site-ului oficial al Annei [www.annanalick.com], Nalick era atat de convinsa ca premiul va merge la Sheryl Crow, incat s-a tolanit pe scaunul din sala, si-a scos pantofii si statea relaxata. Cand si-a auzit numele, a alergat desculta spre scena, ca sa fie sigura ca are timp suficient sa tina discursul de multumire.
La ora actuala, Nalick te anunta ca s-a intors in studio si pregateste un nou album. "Broken Doll" se numeste el, si cand va aparea...nimeni nu stie inca. Nici macar Anna, care spune ca a compus atat de multe piese in ultima perioada, incat trebuie sa aleaga cu grija ce va aparea pe noul album...
Eu una am rabdare, pentru ca sunt convinsa ca tot ce va iesi din penelul lui Nalick, nu poate sa fie decat de calitate.
Ma retrag, lasandu-te cu cel mai de succes single al Annei, "Breathe (2 AM)", o piesa despre o dragoste neimplinita, sentimente de vina, si amintiri.There's a light at each end of this tunnel,
You shout 'cause you're just as far in as you'll ever be out
And these mistakes you've made, you'll just make them again
If you only try turning around...
marți, 21 octombrie 2008
Arta de a fi copil
De cele mai multe ori ne place sa ni se spuna ca suntem copii...si asta pentru ca poate purtam inca in suflet acea fericire inocenta de a trai, fara intrebari, explicatii, cautari de raspunsuri. Cu toate astea, vin momente cand ne doare ca suntem considerat copii, la modul ca nu am sti sa ne facem ordine in viata, sa decidem, sa ne comportam conform cu varsta. Uneori ne trezim la realitate, cand ceilalti ne semnaleaza ca ne comportam mai copilareste, dar ce nu stiu ei este ca poate in ziua respectiva am avut destule incat sa ne putem permite sa iesim un pic din pielea de matur. Si tu poate te simti copil. Nu vrei sa fi considerat un bebelus pe care trebuie sa il creasca cineva... dar cu siguranta vrei sa fi vazut un copil sufletist, asa cum si probabil chiar estu, dar care stie sa fie matur atunci cand trebuie. Dar cand cei dragi te considera "copchil tot timpul", cum le arati ca nu e chiar asa? Ca pana la urma ai trecut de adolescenta de destul de multa vreme si ai nevoie de un pic de incredere si de a nu fi privat de niciun element frumos din sentimentul de iubire, ca sa poti sa te desfasori in toata plenitudinea... Pentru toti cei care au simtit vreodata asta, recomand o artista consacrata deja in SUA, dar total necunoscuta la noi. Despre ea, intr-o postare viitoare. Here it is, Bethany Dillon -For my love.
luni, 20 octombrie 2008
Lumina care te inconjoara...
Okay..sunt zile in care iti spui ca ai nevoie de mai multa adrenalina, energie, atunci cand asculti muzica. Sau poate vrei sa fi romantic...Parca nu te poti dezlipi de Celine Dion, dar parca nici Disturbed nu ai asculta... Si atunci ce faci? Iti propui sa descoperi formatii despre care poate nu a auzit nici cel mai inflacarat cautator de "comori" muzicale...globale. Exemplu elocvent sunt...eu. Vi-i prezint calduros pe cei de la Evermore. Cei trei frati Hume, din Melbourne, Australia, mai exact Jon (chitara, voce), Peter ( clape, bas, pian), si Dann (baterie, voce) reprezinta o trupa alternative/indie rock. Cei trei frati au fost introdusi in lumea muzicii inca de mici, de catre parintii lor, care le puneau discuri de vinil de colectie, in timpul cinei. Daca o sa ii intrebi de unde se trage numele formatiei, o sa-ti raspunda simplu, zambind : Led Zeppelin -"The battle of Evermore", din 1999. Jon iti mai transmite mandru, ca parintii lor au fost mereu alaturi de ei. " Intotdeauna ne-au incurajat sa fim creativi....nimic nu era prea riscant..."
Trupa australiana a lansat pana acum doua albume, ambele premiate cu Discul de Platina. Este vorba de "Dreams" (2004) si "Real Life" (2006). Ambele au fost nominalizate pentru 6 premii ARIA (premiile muzicale australiene), si au castigat doua premii Vodafone New Zealand Music Awards.
De pe "Dreams", lansat pe 27 septembrie 2004, iti recomand calduros sa asculti "It's too late", "For one day" si "Come to nothing" (toate trei au avut succes, dar moderat). De pe "Real Life", lansat pe 8 iulie 2006, ai face bine sa asculti cel putin cele 4 hituri care au facut ca acest album sa ia Discul de Platina in Australia: "Running", "Unbreakable", "Never let you go", si cel mai bun single al lor de pana acum, "Light surrounding you". Dann le -a excplicat celor de la Warner Music Australia, ca "aceasta piesa vorbeste despre cineva care a avut tot potentialul din lume sa aduca iubirea in viata sa, dar nu a crezut suficient de mult in el". In videoclip o poti vedea si pe actrita Emily Browning, frumoasa care a dat, in 2004, viata personajului Violet Baudelaire in filmul pentru copii "Lemony Snicket's A Series of Unfortunate Events". Asa ca daca ai o zi nu tocmai buna, sau pur si simplu vrei sa asculti...altceva, here it is. LIGHT SURROUNDING YOU. Enjoy!
Trupa australiana a lansat pana acum doua albume, ambele premiate cu Discul de Platina. Este vorba de "Dreams" (2004) si "Real Life" (2006). Ambele au fost nominalizate pentru 6 premii ARIA (premiile muzicale australiene), si au castigat doua premii Vodafone New Zealand Music Awards.
De pe "Dreams", lansat pe 27 septembrie 2004, iti recomand calduros sa asculti "It's too late", "For one day" si "Come to nothing" (toate trei au avut succes, dar moderat). De pe "Real Life", lansat pe 8 iulie 2006, ai face bine sa asculti cel putin cele 4 hituri care au facut ca acest album sa ia Discul de Platina in Australia: "Running", "Unbreakable", "Never let you go", si cel mai bun single al lor de pana acum, "Light surrounding you". Dann le -a excplicat celor de la Warner Music Australia, ca "aceasta piesa vorbeste despre cineva care a avut tot potentialul din lume sa aduca iubirea in viata sa, dar nu a crezut suficient de mult in el". In videoclip o poti vedea si pe actrita Emily Browning, frumoasa care a dat, in 2004, viata personajului Violet Baudelaire in filmul pentru copii "Lemony Snicket's A Series of Unfortunate Events". Asa ca daca ai o zi nu tocmai buna, sau pur si simplu vrei sa asculti...altceva, here it is. LIGHT SURROUNDING YOU. Enjoy!
Pentru inceput...The man, the myth the music
When you're far away from home, you sometimes need to do something to get your mind off the daily activities. Some people go to the swimming-pool, others find their happiness in surfing on the internet, and others relax by listening to their favourite songs. I'm part of the third category. Today, at least, I am... It's great, but sometimes painful to have favourite songs. It can bring you great and bitter memories back to your heart. Today I asked my friends what kind of music they liked. They all picked different music genres. There was just one man who said he liked quality music. And I thought he was right: does the style really matter, if the song sounds great to your ears?
Today I had a thought: what if music never existed? Wouldn't we be bound to live a dry existence? Wouldn't we be acting like robots? Is the sound of music capable of changing the way we perceive life? Do we like a certain music style because it is closer to what we felt and feel, closer to what we believe in or is the music style the product of what we felt and feel for ages? Three hours and dozens of music genres later, I reached a conclusion: If the man was first and then came the sound of music, if it's true that the first sounds of music came out of the first tools that man has ever used, then the man created the music (and not God's Angels) and then it's also right that what man felt with the passing of ages, centuries and decades turned later into music... I happen to know some of my friends' favourite songs and listening to them it's like you get to know them better. I once heard a song and I knew it was somebody's favourite, and I caught myself saying: "It's him!" That song is him!
Only that one thing keeps my mind in action: weren't the last 5-6 decades the time were the man no longer had THE influence on the music, but rather the music on the man? Somehow what men felt was less important. The importance was now drawn on the moves. And with the beggining of the 60's - on the fashion. Look how well every decade is shaped. The 70's with the long, flared trousers and that certain hairdo, with big loops of hair. Artists were just beggining to explore new sounds in music. Then came the 80's. Ravashing style, huge earings,vivid colours, smashing hairdos, and new sexy strong beats. Then the 90's....Oh, the 90's. There's really something special about that decade. I was in my early childhood when Ace of Base, Dr. Alban and La Bouche were everywhere, from MTV down to my The lyrics, the casual clothing, the new beats - absolutely everything about the 90's fascinated and continues to fascinate me. So I thought: after all isn't it all about the beautiful memories? Or about the hope that one single song can bring you and change your life for the better?
I couldn't help but wonder: aren't the man and the music living in an everlasting symbiosis?
Today I had a thought: what if music never existed? Wouldn't we be bound to live a dry existence? Wouldn't we be acting like robots? Is the sound of music capable of changing the way we perceive life? Do we like a certain music style because it is closer to what we felt and feel, closer to what we believe in or is the music style the product of what we felt and feel for ages? Three hours and dozens of music genres later, I reached a conclusion: If the man was first and then came the sound of music, if it's true that the first sounds of music came out of the first tools that man has ever used, then the man created the music (and not God's Angels) and then it's also right that what man felt with the passing of ages, centuries and decades turned later into music... I happen to know some of my friends' favourite songs and listening to them it's like you get to know them better. I once heard a song and I knew it was somebody's favourite, and I caught myself saying: "It's him!" That song is him!
Only that one thing keeps my mind in action: weren't the last 5-6 decades the time were the man no longer had THE influence on the music, but rather the music on the man? Somehow what men felt was less important. The importance was now drawn on the moves. And with the beggining of the 60's - on the fashion. Look how well every decade is shaped. The 70's with the long, flared trousers and that certain hairdo, with big loops of hair. Artists were just beggining to explore new sounds in music. Then came the 80's. Ravashing style, huge earings,vivid colours, smashing hairdos, and new sexy strong beats. Then the 90's....Oh, the 90's. There's really something special about that decade. I was in my early childhood when Ace of Base, Dr. Alban and La Bouche were everywhere, from MTV down to my The lyrics, the casual clothing, the new beats - absolutely everything about the 90's fascinated and continues to fascinate me. So I thought: after all isn't it all about the beautiful memories? Or about the hope that one single song can bring you and change your life for the better?
I couldn't help but wonder: aren't the man and the music living in an everlasting symbiosis?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)