Arta de a fi copil

De cele mai multe ori ne place sa ni se spuna ca suntem copii...si asta pentru ca poate purtam inca in suflet acea fericire inocenta de a trai, fara intrebari, explicatii, cautari de raspunsuri. Cu toate astea, vin momente cand ne doare ca suntem considerat copii, la modul ca nu am sti sa ne facem ordine in viata, sa decidem, sa ne comportam conform cu varsta. Uneori ne trezim la realitate, cand ceilalti ne semnaleaza ca ne comportam mai copilareste, dar ce nu stiu ei este ca poate in ziua respectiva am avut destule incat sa ne putem permite sa iesim un pic din pielea de matur. Si tu poate te simti copil. Nu vrei sa fi considerat un bebelus pe care trebuie sa il creasca cineva... dar cu siguranta vrei sa fi vazut un copil sufletist, asa cum si probabil chiar estu, dar care stie sa fie matur atunci cand trebuie. Dar cand cei dragi te considera "copchil tot timpul", cum le arati ca nu e chiar asa? Ca pana la urma ai trecut de adolescenta de destul de multa vreme si ai nevoie de un pic de incredere si de a nu fi privat de niciun element frumos din sentimentul de iubire, ca sa poti sa te desfasori in toata plenitudinea... Pentru toti cei care au simtit vreodata asta, recomand o artista consacrata deja in SUA, dar total necunoscuta la noi. Despre ea, intr-o postare viitoare. Here it is, Bethany Dillon -For my love.