joi, 12 februarie 2009

Top of New York


Cand eram mica, visam sa ajung in Statele Unite ale Americii. Asa mi-a trebuit daca tatei i-a trebuit sa ma invete sa citesc la 3 ani, iar primul cuvant in engleza l-am pronuntat pe la vreo 4 ani si ceva. Nimeni nu stia mai bine ca mine ce se intampla in Dallas, si cred ca nimeni din bazinul Dornelor nu statea cu ochii mai mari decat cepele sa urmareasca Twin Peaks...[ tind sa cred ca de-acolo mi se trage "scenarita"]. Nu stiu sa fac toate lucrurile bine, dar daca e ceva ce stiu sa fac cu adevarat bine si din pasiune, poate chiar mai bine decat radio, e ... Engleza. Vorbit, scris, citit, interpretat, ia-o cum vrei. Nu -mi fac reclama pe blog, nu caut sa dau meditatii [cel putin nu inca, am facut de enorm de multe ori asta, si ma simt bine ca am reusit sa fac cativa oameni sa iubeasca aceasta limba, oameni care, pana sa ma cunoasca, o urau pur si simplu]. Nu ma laud, desi probabil asta e senzatia pe care o dau. Ceea ce vreau sa spun de fapt, este ca din pasiunea aceasta pe care am avut-o si inca o am vis-a-vis de limba si literatura engleza, s-a nascut, inevitabil, pasiunea pentru muzica.[In anii '90, care inseamna copilaria mea, cam toata muzica pe care o puteai asculta in Romania, cel putin pana la jumatatea deceniului, era in limba engleza.] Cum vorbeam si intr-o postare anterioara, toti acei aristi care erau pe buzele tuturor prin 1993, 1994 si 1995 si chiar si dupa: Sandra, Dr. ALBAN, Jessica Jay, East 17, Take That, Backstreet Boys, La Bouche, Snap, Scatman, Corona, Real McCoy, 2 Brothers on the 4th Floor, No Doubt, R.E.M, No Mercy, oooo, si cati altii.... Imi aduc aminte cat eram de entuziasmata sa ascult pe caseta toate aceste formatii, si scriam pe un caietel ceea ce credeam eu ca sunt versurile piesei...dar uite-asa, incet-incet am invatat limba, cu tot cu subtilitatile sale gramaticale, de semantica, topica, interpretare si ce-o mai fi. Si tot asa am si inceput sa cant, si cam asta fac si acum, printre alte activitati. Mai pe scurt, coc ceva in sensul asta... din pasiune si de drag.

Fiind pasionata si de tot ce inseamna S.U.A, am ajuns sa cunosc geografia majoritatii oraselor mari, istoria lor, si tot tacamul...muzical de pe acolo. New York-ul a fost de departe, orasul meu preferat, poate chiar mai mult decat Paris-ul. Nu stiu daca ierarhia a ramas aceeasi, cert este ca imi doresc enorm sa vizitez acel oras, fie si numai pentru a le demonstra celor care spun ca N.Y.C. e prea aglomerat, prea....fistichiu, prea "nu -stiu-cum", ca toate aceste apelative nu fac din N.Y.C. un oras lipsit de romantism. Din contra, acolo ai toate alternativele. Vrei sa fii romantic? Ai unde merge... Vrei sa fi funky? Ai cu siguranta locul in care poti fi asa. Divaghez insa mult. Ideea nu era sa laud New York-ul, ci sa vorbesc de muzica buna si nemaiauzita la noi, dar care la ei e foarte placuta auzului urechilor... Despre una dintre aceste formatii voi vorbi intr-o postare viitoare...ei sunt Burgundy si locuiesc in New York. Cu toate acestea, cu toate ca aud la propriul meu loc de munca, toate piesele noi si auzite, sunt surprinsa sa vad ca in topul unuia dintre posturile de radio cele mai ascultate din America, Z 200, se afla Lady Ga Ga cu...Just Dance. Nu ca as avea ceva cu piesa, dar de obicei ceea ce se afla in topul lor, nu ajungea extrem de repede la noi, si culmea, erau piese foarte ok ca sound. PLacut surprinsa sa o vad pe Taylor Swift cu "Love Story" pe locul 2, si oarecum nesurprinsa sa o gasesc pe Britney cu "Circus" pe pozitia 3 a clasamentului. Fata asta da semne ca si-a revenit, atat personal, cat si muzical. Kanye West sta cuminte pe 4 cu "Heartless", iar pe 5 o gasim pe Pink, cu a sa balada punk-rock "Sober". The All American Rejects ajung pe 6 cu "Gives You Hell", o piesa despre care eu personal nu am foarte multe cuvinte de lauda, iar pe 7, se bucura de prezenta in Top 10, Kelly Clarkson, cu "My Life Would Suck Without You". "Kelly, Kelly, de ce nu ti-ai pastrat stilul? ", i-as spune daca as avea ocazia sa stau fata in fata cu ea. Kelly canta tot un fel de rock, mult mai comercial insa, mult mai...orchestrat, mult mai...ritmat. Si nu cred ca ii mai pune in evidenta atat de bine calitatile vocale, demne de invidiat, cel putin intr-o vreme. Anyway, pe 8 ii gasim pe cei de la The Fray, cu "You found me", o piesa superba, iar locurile 9 si 10 nu stiu ce mai cauta in Top 10. Asta e cel putin, parerea mea de acum. Pussycat Dolls "I hate this part" si Britney "Womanizer" intregesc locurile 9 si 10 ale topului.

Si uite asa am vazut Topul New York-ului, din punct de vedere muzical. Nu mai avem World Trade Center, ca sa fiu efectiv in varful New-York -ului, dar pot face insa o selectie de muzica buna, pe care sa o ascult imaginandu-mi ca sunt acolo cu oamenii dragi mie, la o plimbare pe 5th Avenue.

Niciun comentariu: