duminică, 8 februarie 2009

Scatland

Toti ne balbaim, intr-un fel sau altul, spunea Scatman in hitul sau "I'm Scatman"... Cand eram mai mica, nu intelegeam ce vrea sa spuna. Eu nu m-am balbait decat cand am fost obosita, dar cum adica "Toti ne balbaim intr-un fel sau altul?"... De abia cu niste ani dupa, adica acum,il inteleg cu adevarat. Toti avem momente in care ne impiedicam, fie in propriile cuvinte, fie in propriile actiuni. Imi aduc aminte de acele momente ale copilariei mele. Toate-momente de fericire pura, fara intrebari, fara bariere, fara margini, fara interese. Mi-e dor sa fac ceea ce fac fara sa-mi fie frica de ce va spune unul sau altul,mi-e dor sa fiu eu, mi-e dor sa nu ma mai balbai. E curios cum John Larkin, alias Scatman, se balbaia permanent in viata de zi cu zi, dar niciodata in muzica... E curios cum pe masura ce m-am maturizat, am devenit tot mai preocupata de ceea ce cred ceilalti despre mine, in dorinta de a nu le face vreun rau, ci de a le face pe plac,de a-i vedea pe toti fericiti. Foarte putin timp din ultima perioada am facut ce am simtit si ce am vrut eu...parca nici nu ma mai recunosc cand ma uit in spate si imi dau seama ce rau am procedat.... si in perioadele in care chiar dadeam 2 bani pe ceea ce spuneau ceilalti, si ma concentram numai la mine si la ceea ce simteam si vroiam eu - eram atat de uimita de cat de bine imi merge, si ce fericita sunt. Dar nu am continuat sa raman in acea stare minunata in care ma aflam...si acum inca...suport consecintele. Acum e 3 dimineata, ma aflu la radio pentru o noapte alba, ascult muzica anilor '90, si nu mai cant. Am preferat sa ascult. Sa ascult melodiile copilariei mele. Sa imi aduc aminte de acele momente, care nu se vor mai intoarce niciodata, dar care intr-un fel sau altul, au contribuit la ceea ce sunt eu acum. La faptul ca vreau sa ma intorc la gingasia de atunci, la fericirea de atunci, la nepasarea constructiva de atunci... Cum ziceau baietii de la TAXI..."Mi-e dor si doare"... Ace of Base, Dr. Alban, La Bouche, No Mercy, Jessica Jay, Snap, sunt doar prea putini dintre toti artistii care mi-au marcat copilaria, si pe care ii ascult in aceasta seara intr-un remember cat se poate de nostalgic si de frumos. Si pe fundalul acestor piese, nu ca as fi batrana, dar imi permit sa fac o retrospectiva a vietii mele de pana acum. Cu tot cu succese si... balbaieli, sau...bajbaieli. Si sa sper sa nu ma mai balbai in ceea ce fac...sau cel putin,sa ma balbai mai putin....pentru ca oricum ar fi, toti traim intr-o mai mica sau mai mare SCATLAND...Piesa pe care daca o ascult, imi dau lacrimile de fiecare data instantaneu... e o bucata de copilarie in ea...Everybody's born to compete as he chooses
But how can someone win if winning means that someone loses.
I sit and see and wonder what it's like to be in touch.
No wonder all my brothers and my sisters need a crutch.

I want to be a human being not a human doing.
I couldn't keep that pace up if I tried.
The source of my intention really isn't crime prevention.
My intention is prevention of the lie,
Yeah, welcome to the Scatman's world

Niciun comentariu: