luni, 16 noiembrie 2009

Acum - fals tratat de degradare umana


Doua luni ma despart de ultimele cuvinte postate aici pe blog. Unde am plecat? La Piatra Neamt, unde exist in simbioza cu muntii si aerul curat din data de 5 octombrie. Mi-am luat putin timp doar pentru mine. Fara servici, fara trezit la 6 dimineata ( nu ca m-as fi trezit asa devreme si cand aveam servici:p), fara "munca in folosul comunitatii" la servici. Am invatat sa ma concentrez si pe persoana mea. Toate aceste saptamani de asa-zisa vegetare nu m-au facut mai desteapta, dar cu siguranta m-au facut mai calma, mai matura si un pic mai increzatoare in mine insami si in oamenii dragi din jurul meu. Poate ca nu toti sunt demni de neincredere, asa cum ma invatasem si mi-era din ce in ce mai comod sa cred. N-am invatat mai multe cuvinte din DEX, nu am ajuns inca PR, inca nu cant pe o scena in fata a 1000 de oameni cel putin. Dar am ceva ce nu am mai avut de mult: incredere, potential, dorinta. Ciudatenia cuvintelor mele ar putea reiesi din ideea ca majoritatea oamenilor de pe Glob, in plina criza mondiala ar spune ca sunt nebuna sa simt fie si cea mai mica farama de fericire stand acasa fara sa castig vreun ban. Da, banul pare a fi si chiar este cea mai acuta problema a zilelor noastre si cred ca de fapt, dintotdeauna. Cea mai stringenta parte a acestei probleme este insa faptul ca nici banii in sine nu par sa mai fie un ajutor. Si asta din moment ce organizatiile mondiale de tot felul ne anunta cu regret, dar cu o oarecare resemnare, ca resursele Terrei sunt pe terminate si ca virusurile gripale sau de orice tip nu sunt altceva decat o tentativa mojica de a ne elimina/linsa/lichida/omori lent.

Nu-mi amintesc sa fi vazut pe la TV vreo reactie puternica in acest sens, dar realizez din ce in ce mai mult si cu stupoare ca oamenii astia care ne atentioneaza ca putem pieri in orice moment ...au dreptate. Din nou, asa cum imi place mie sa fac inca de cand eram mica, ma vizualizez drept un cosmonaut aflat in spatiu, privind Terra si fiindu-mi dor de casa. Dar...ceea ce nu stiu eu, ca astronaut este ca Terra nu mai este la fel cum am lasat-o, sa zicem...acum 10 ani. De pe satelitul in care ma aflu apropii telescoapele si urmaresc fiecare tara in parte...cate lucruri s-au schimbat! Natura toata pare sa paleasca in fata poluarii si a agentilor chimici. Oamenii apar pe un ecran ca niste furnicute, intr-o continua miscare intr-un musuroi ce sta sa se prabuseasca! Niste pioni pe o tabla de sah jucata de forta binelui cu forta raului. Lasand simtul metaforic deoparte, din satelit s-ar vedea niste omuleti care fac ceea ce faceau si pana acum: sunt intr-o mare goana dupa bani (frumusete fizica, moda, shopping, cariera, calatorii, confort), sex. Ii vezi de dimineata pana seara incercand sa braveze, sa impresioneze, sa obtina mult prin efort minim si de cele mai multe ori facand uz de tertipuri, sau dimpotriva, ii poti gasi la polul opus, intr-o saracie lucie, chinuindu-se sa stranga fiecare leu, resemnati...sau execesiv de religiosi, taciturni, nesavurand nici cea mai inocenta placere existenta pe pamant. Toate astea cand astronautul stie din surse sigure ca Pamantul mai are maximum maximorum 10 ani de viata. Toate astea, cand se vede cu ochiul liber ca natura se intoarce impotriva noastra si ca, cel mai probabil, nu foarte departe de azi, ii vom cadea victime.

Acum spune-mi ca nu e corect si normal sa lancezesti pentru ca stii tu ca oricum nu mai ai mult de trait. Spune-mi ca nu e firesc sa nu stii daca sa te bucuri sau nu ca inca nu ai copii, cand orice om normal si-i doreste. Spune-mi ca e absolut prosteste sa te gandesti daca sa mai fi "ajutroul tuturor" sau sa te gandesti numai la tine si la familia ta. Acum spune-mi ca exagerez si ca lumea va mai fi si dincolo de 2100. POate ca asa va fi, si sper sa dea Dumnezeu sa gresesc in afirmatiile pe care le-am facut. Dar uite de asta m-am trezit eu foarte tarziu si mi-am dat seama de un adevar incontestabil: PREZENTUL! Apropierea de cele 3 valori divine, care fara doar si poate, ne ajuta sa atingem un nivel spiritual superior si ne ajuta sa ne ducem la indeplinire destinul nostru aici: adevarul, bunatatea si toleranta, fara a uita sa te pui pe tine in centrul tuturor acestor valori, fara a trece insa granita catre egoism. Ca daca tie ti-e bine, si celor din jurul tau le va fi bine!

De aceea poti alege zambetul in loc de lacrimi, optimismul in loc de negativism, naturalul in loc de artificial, "pe moment" si nu" mai tarziu", prezentul, si viitorul apropiat in loc de trecutul indepartat...

De aceea, daca asta simti, si daca nu depind si alte vieti de tine, poti sta linistit, savurand o cacao, uitandu-te pe fereastra, mai facand un tort de mere, un bors cu perisoare, mai completand o integrama si spalandu-te cu samponul ala minunat si 100% din plante, luand niste cursuri de la viata, chiar daca in pauza si nu in timpul orei. Ca sa iti fie mai usor sa o traiesti cand va fi sa incepi sa o traiesti. Cat va fi s-o traiesti....



PS: 1.Inca ma mai emotioneaza si -mi da fiori pe sina spinarii orice imagine din galaxie, orice tine de astronomie, adica orice ma poate face sa realizez cat de mare pot parea aici, dar cat de mica sunt in comparatie cu maretia Universului.
2. O aminitire frumoasa pentru mine este cea in care, atunci cand eram mica, in momentul in care ma pregateam sa adorm, ma vizualizam pe mine plimbandu-ma in jurul planetei Pamant, si apoi mai departe in sistemul solar...parctic ma puteam simti rotindu-ma in jurul Pamantului, si puteam jura ca asta fac..adica tot corpul meu simtea ca se roteste..astfel adormeam fericita, vizualizand imagini de o maretie si o grandoare inexplicabile. E cat se poate de adevarat!
3. Nu intamplator am ales pentru aceasta postare - imaginea Caii Lactee, in care sunt punctate anumite zone...unul dintre puncte este Soarele. Noi unde suntem?... De data asta, pur intamplator, imaginea downloadata de mine se numeste milkyway_ill ( Calea Lactee, bolnava).
4. Suntem totusi oameni, cu nevoi, dorinte si nu ne putem nega conditia.
5. Suntem atat de mici, insa, ca doar sufletele noastre si spiritul nostru pot face diferenta!!!
Pranayama - meditatie tibetana
Asculta mai multe audio Muzica

2 comentarii:

Unknown spunea...

mare dreptate ai catalina.. imi place cum scrii... tine-o tot asa...

Anonim spunea...

e o viberitza :)