Baba Iarna intra-n sat

Lumea anului 2009 nu e tocmai roz. Tot mai multa rautate si avaritie din cauza saraciei, tot mai multe minciuni (mai ales pana pe 22 noiembrie), tot mai multe greutati. Tot mai multe boli, tot mai multe victime, tot mai multa deznadejde.

STOP!!!

In ritmul asta, noi, generatiile care am prins vremuri si cat de cat mai bune,vom ajunge sa traim in trecut, zicand: "A, da'pe vremea lui "nush'care" era mai bine!"...asta daca nu o facem deja. Cred ca sunt deja acuzata ca trec de la un lucru la altul, si ca nu am o ordine in idei. Ei bine, va contrazic.


Vreau sa va propun un exercitiu pentru suflet, un adevarat balsam pentru inimi, si anume sa ne intoarcem in trecut, dar la modul cat de poate de pozitiv. Sa ne amintim cu drag (pentru cei nascuti pana prin 1989), copilaria noastra plina de inocenta si lipsita de griji. Hai sa ne aducem aminte impreuna si sa transmitem acele valori morale si mai departe copiilor si, ulterior, nepotilor nostri...

Nu-i asa ca verile noastre aveau miros de Brifcor si gust de susan? Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante. Luam "Pepsi" pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si aveam cartele pentru zahar si ulei. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire. Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea.

Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete. Mai tii minte "Iarna" de George Cosbuc? Ce sentiment aveai cand il vedeai pe Nica a' lu' Creanga incercand sa smulga niste cirese dintr-un copac aflat pe peretele tau? Cata viata iti dadeau acele imagini... cata imaginatie... ca iti venea si tie sa smulgi o cireasa si sa intri in acea poveste fara sfarsit.

Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la "Mihaela si Azorel" si "Miaunel si Balanel", alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar.Am supravietuit serialului " Dallas" si-am inventat un joc in care numaram in engleza: "Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/Si Bobby nu o lasa/Ca este prea frumoasa". Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu fotbalisti de la "Turbo ". Ne jucam de-a printesele (un fel de "real life role play game"), beam apa minerala " Aurora " (un fel de MD de-acum) si mancam inghetata "Polar" (fara inlocuitori). Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti "Voinicel". Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile.

Sa nu uitam ca visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip"... Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si "Boccaccio", iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. "Mama lu' Cutaaaare. Il lasati pe Cutare afara?"

Si nu in ultimul rand, citeam "Baba Iarna intra-n sat", de Otilia Cazimir, si radeam de babuta care isi cauta ochelarii, cand ei de fapt se aflau pe nas.


Am privilegiul sa fi dat de poezia care da titlul cartii de poezii cu care am crescut, recitata de insasi Otilia Cazimir, aceasta muza a copilariei mele, si totodata cea care m-a inspirat sa scriu poezii. Nu mai este mult si vine Mos Nicolae, iar daca ai ajuns sa citesti aceasta postare, am sa-i spun Mosului, oricine ai fi tu, cititorule, sa nu-ti aduca nicidecum o nuia :p, ci o iarna linistita si plina de fericire! Cu aceeasi emotie in glas ca la 4 ani, anunt cu drag ca...

...BABA IARNA INTRA-N SAT!!!
Otilia Cazimir : Baba Iarna intra-n sat
Asculta mai multe audio Divertisment

- P.S. o mica parte a postarii mele este o adaptare dupa un text despre generatiile anilor '70-'80 de pe internet, pentru care nu detin drepturi de autor.