luni, 17 mai 2010

Neamuri de peste hotare, simtiti-mi lacrimile!

Sunt curioasa... cate dintre neamurile care s-au prefacut ani de zile, cu o maiestrie numai de ei stiuta, ca ma iubesc, ca tin la mine, ca imi recunosc drepturile.... dar care ma barfeau pe la spate cu si mai mare maiestrie, care imi tradau orice mic secret, care faceau din tantar-armasar, dar in fata mea zambeau mieros- cate dintre ele ma ajuta acum la ananghie?
Oare la cate dintre ele se uita acum Tata Petrica din cer, la care i s-a alaturat poate si bunica, in semn de solidaritate, desi si-a dat seama ca a comis o nedreptate in ceasul 15... Unde e tata sa tune si sa fulgere peste fratii si surorile lui, sa planga si sa le spuna.... : eu am murit, dar in urma mea au ramas 2 copii. 2 copii fara nicio vina, ca voi serpii, cu siretlicurile voastre, si cu temperamentul vostru de barfitori, i-ati facut pe ei sa treaca prin niste clipe groaznice...prin niste momente urate... prin care nu credeau ca o sa treaca vreodata... sa prefere sa se roage ptr bunica lor de la departare, decat sa treaca prin satul, prin care odata zburdau, se jucau si imparteau aceleasi blide si linguri cu voi! Sa prefere sa se vorbeasca orice despre ei, decat sa se considere ca umbla numai dupa avere, cand Dumnezeu vede si stie ca nu-i asa! cum de, cel mai mic dintre cei 6 frati, care luat asa pe drept, avea drept la casa si pamant, daca a murit, nu mai are drept la nimic?

Cum de copiii lui nu au? Si nu e ptr ca vreau sa pun barabule sau curechi pe strat, sau sa-mi fac casa acolo, si de aia imi trebuie pamant! NU! Nu sunt ca Ioan al Glanetasului, din romanul cu acelasi nume! Nu sunt obsedata de pamant, si nici fratele meu nu este! Dar e o nebunie, si o ilegalitate ceea ce s-a facut cu noi...si daca as sta prin tribunale, as avea castig de drept, dar se merita sa lupt? Si cu cine....cu ei??? Care sunt in stare sa pacaleasca judecatorul cu zambetul pe buze, jurandu-se ca "sa le sece mainile" sau sa "ii trazneasca Dumnezeu" daca ei au indraznit sa faca ceva rau... Nu.... ce-i drept nici n-au facut: numai un fals in acte, sau au pacalit-o pe bunica sa semneze un act de vanzare-cumparare, in ideea ca noi , cei doi frati, vom primi bani pe pamantul cuvenit, vreo cateva hectare bune (am decizia de la Radauti acasa la Dorna). Mai exact, de cand eram noi mici si bunica noastra de-a dat pe noi, nepotii ei, in varsta de 2, respectiv 10 ani, in judecata!!!!..Dupa care si-a retras acuzatia, spunand ca ea nu a stiut exact, ca a fost dezinformata.... in fine...nu vreau sa patez memoria unui om minunat  per ansamblu, un om care m-a crescut in fiecare vacanta de vara, si care a fost si este  totusi, indiferent de situatiile ulterioare, bunica mea!

Dar cum ramane cu tatal meu??? De ce fratii si surorile lui, [cu execptia matusii Dora si a familiei ei], in special un frate cu tot familionul lui, ii pateaza memoria cu buna stiinta, in continuare? prim simplul fapt al dreptatii! Nu e nevoie sa speli un om batran la fund daca e bolnav, daca nu ai posibilitatea sa vii sa faci asta. Nu e nevoie sa il pupi in fund la figurat...Dumnezeu stie ca iubirea noastra fata de bunica a fost si este pura si vie, nu ca cei de prin ograda, care asteptau sa moara saraca batrana, ca sa mai puna mana pe ceva, sau pur si simplu pentru a o scoate din peisaj! Oameni in care crezi si carora le marturisesti secrete, idei, iubire... si care nu au bunul simt sa te anunte macar cu o zi inainte ca nu au chef sa iti vina la nunta, desi tu de-abia asteptai, cu sufletul pur, sincer, intalnirea cu ei. fara nici cea mai mica rea intentie! Desi iti spusesera de nenumarate ori, ca vor veni!

Tocmai pentru ca a fost si este iubire pura fata de tot ce -a fost bunica, fata de toata copilaria noastra pe acele melaguri, tocmai pentru ca o respectam pe ea si pe toti cei care macar au incercat sa ne inteleaga problema, tocmai de aceea preferam sa mergem acolo nestiuti de nimeni, sa punem lumanari la mormantul tatalui si al bunicii cu lacrimi in ochi, cu sinceritate, si cu sincera parere de rau fata de toata situatia! NU e nevoie sa ne vada tot satul, pentru a vorbi....ceea ce simtim noi e din suflet, curat si pur!

Nu mama noastra ne-a intors impotriva, asa cum se crede, ci din contra...doar sila si lehamitea de-a mai merge intr-o casa unde, in afara de barfe si un ranjet fals, nu e  nimic. Nimic in sufletele oamenilor acelora, care isi fac case pe sudoarea bunicii si a mosului George...si poate chiar pe o parte din pamant care mi s-ar cuveni mie sau fratelui meu. Si de ce ar trebui sa ma simt vinovata ca imi cer dreptul? Oare de ce? Oare de ce ar trebui sa ma simt vinovata ca traiesc si eu pe lumea asta, ca oricare om? Ca si toti verisorii si verisoarele de prin strainatate, la care notiunea de criza presupune o masina de cateva zeci de mii de euro, o viloaca cu chirie, sau chiar casa proprie, o afacere buna, copii, servici si luxul aferent unui trai in strainatate?

Va invit cu drag si dor aici, dragi neamuri de la Radauti, plecati pe alte meleaguri! Simtiti gustul traiului romanesc! Cu o licenta luata, cu facultatea terminata, cu master cu plata de "n"-spe milioane pe an, cu lipsa unui serviciu, sau un serviciu la care inca nu ai carte de munca, pentru ca de abia te-ai incadrat, cu un apartament cu chirie, in care ai stat 6 luni, si in care peste 2 saptamani vei fi dat afara, ptr ca proprietarul isi vinde apartamentul!!! Iar tu nu ai bani!!! Decat daca iti vinzi masina, pe care nu poti lua f mult pe ea, ptr ca e din 2006... si iti mai trebuie cel putin 10.000 de euro, ca sa iti poti permite macar sa visezi sau sa te gandesti la o garsoniera de cumparat!

Sunt doar curioasa dragi neamuri? Unde ati disparut cu totii, cand am nevoie de un imprumut, macar? Nu mai indraznesc sa va cer partea mea si a lui frate-miu de bani, desi, daca as fi rautacioasa (si cred ca ar trebui sa fiu, la cate ni s-au facut, numai ca nu ma caracterizeaza!!), la cate a adus maica-mea la tara, si haine, si banuti, si mancare (se pare ca ati uitat...era buna o proasta care sa faca mancare in concediu, si sa aduca de toate) - macar de o parcela de pamant din pomat, si tot s-ar aduna!!!

Ma doare! Poate niciodata nu am avut atata curaj ca in seara asta sa spun ce simt! Dar ati comis o mare ilegalitate! M-ati chemat prin excursii care mai de care, ca sa scapati dupa aia de orice obligatie...ma faceti sa cred ca a fost doar un pretext murdar...si asa, am venit ca fraiera, punandu-mi sufletul pe tava, si considerandu-va ca fratii...desi poate nu aveam atatia bani ca voi, sa va aduc atatea cadouri... insa am facut tot ce am putut si din suflet...ca sa imi aud vorbe, dupa. Multumesc de bunatate!

Tocmai de aceea, de ce nu vreti un schimb de experienta? Sa-mi zambeasca si mie soarta macar odata! Atingeti-mi ochii si simtiti-mi lacrimile! Sunt sute de picaturi, zi de zi! Nu e de mine sau de fratele meu, e in primul rand nedreptatea fata de tatal nostru decedat - cea care doare. Acel act de la ai mei, care arata negru pe alb ca bunica nici nu l-a mai luat in considerare ca odrasla ei, ca si cum ar fi avut numai 5 copii, nu 6. ASTA DOARE! Vorbele goale, si promisiunile ca noi vom avea un ajutor ptr a porni in viata, ca vom fi ajutati cu banii de pe pamantul cuvenit- promisiuni care au fost doar vorbe de c***t pentru voi! Pentru ca apoi, vazandu-va toti mari proprietari asupra Voitinelului, sa uitati de unde ati plecat, sa uitati de promisiuni, sa va sustrageti toti de la orice obligatie sau indatorire, de parca numai bunica era vinovata, ca ea a luat decizia, dar voi iti fi fost niste sfinti, si noi nu stiam! Oooo! Cata nesimtire! Cate i-ati bagat in cap bunicii! Sau chiar daca nu, daca ne iubeati atat, pe cat va laudati ca o faceti, i-ati fi spus si ei ca nu procedeaza corect! V-ati fi pus o clipa in locul nostru, macar! Fara sa ne urati ca suntem de la oras! Ptr ca din contra dragi neamuri! POate acum ca traiti in mari metropole ale lumii, realizati si voi ca viata la oras nu -i deloc picnic! Adica deloc usoara! Nu poti iesi in spatele blocului, sa iti iei salata verde si ridichi de pe strat! Nu poti da cu un bolovan in copac si sa cada merele asa, la cheremul tau!

De aceea, cand imi aduca aminte ca eu, de fiecare data cand veneam inapoi acasa din vacanta, plangeam dupa voi! Mi-erati toti dragi, si va consideram mai ceva ca fratii! Ma gandeam cu frica uneori la voi...oare va e bine, oare aveti ce manca? Aveti unde pune capul sa dormiti? Se descurca bunica sa va creasca pe toti, in situatia care era atunci?
Unde e solidaritatea, dragi verisori, unchi, matusi? Nu va mai ajung casele si masinile? Asa-i ca atunci cand puneti capul pe perna seara, va ganditi cum o sa mai bagati o mobila in casa, sau o sa faceti vreo tranzactie cu o masina, sa va luati una mai buna si poate mai iefttina, ca deh, vremurile...criza.. Unde e solidaritatea? Sa va ganditi si voi la mine si la noi macar o clipa? Nu ca...popa Catalin are, ca nu-i asa! Numai el stie ce greutati are acum in familie, si daca nu ma credeti, sunati-l! Iar de mine, prefer sa nu mai vorbesc, ptr ca nu mai vreau sa ma plang! Ma podidesc acum lacrimile....durerea amintirii copilariei mele minunate la Voitinel, care se intrepatrunde cu durerea faptului ca neamurile nu-ti sunt neamuri pana la urma, ca fiecare e ptr el, si ca ii doare in fund de tine, si cu durerea ca nu stiu unde o sa stau peste cateva zile, si ca imi doresc sa am apartamentul meu ca nu stiu ce. Macar o garsoniera! Si nu sare nimeni sa ma imprumute macar! Nu am posibilitatea cumpararii unei garsoniere macar, iar banutii aceia pe care ni-i datorati ne-ar fi ajuta, pe fiecare din cei 2 frati, enorm! Dar nu stau in banii vostri, pentru ca voi face in asa fel incat sa ma descurc pe picioarele mele, alaturi de sotul meu!

Cert e ca tata Petrica, de acolo din cer nu poate face dreptate singur! Si e neindreptatit, ptr ca fiii lui sunt neindreptatiti....e trist, pentru ca unica lui fata nu are siguranta zilei de maine!.... Iar rudele ei sunt rude doar cu numele :( Asa cum probabil, au fost toata viatza....

PS: Tot respectul pentru matusa Dora, copiii si nepotzii ei...care simt ca sunt cu adevarat alaturi de noi, si nu de forma... eu cel putin asa simt si sper... m-ar durea sa stiu ca ar fi influentata negativ de toti oamenii aceia rai....:(

2 comentarii:

Anonim spunea...

Buna Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor si nu numai.
Am vizionat cu atentie blogul tau si vreau sa spun ca am fost foarte fascinat de ceea ce am gasit. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Încep sa îl citesc cu drag.
Noi promovam la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tau ; am specificat sursa articolului si am deschis si un subiect pe baza acestuia. Daca doresti, poti sa ne recomanzi orice articol si noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face placere, de asemenea, sa stim ca ai dori sa ne sustii în acest proiect de radio si sa accepti o eventuala colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzeaza toate genurile de muzica, exceptând manele si piesele necenzurate, avem si câteva emisiuni, stiri etc. Ne-am propus sa realizam un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de sustinerea si ajutorul tau si al celorlalti colegi bloggeri. Dorim sa cream o echipa numeroasa, de oameni cu un talent aparte si m-am gândit ca, poate, ai vrea sa ni te alaturi si sa colaboram, binenteles, pe unul dintre domeniile care îti place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile si modul de a gândi al bloggerilor si al ascultatorilor nostri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tau si sa ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un email asculta.whisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Multumesc,Cu stima Vlad!

Lady Sunshine spunea...

Buna ziua, Vlad! Multumesc pentru comentariu! Dupa 6 ani de radio, dupa ce am invatat ce inseamna sa lucrezi in acest domeniu, ce inseamna echipa si ce presupune radio-ul in general, da, pot sa spun cu mana pe inima ca va sustin din toata inima si ca mi-ar face o deosebita placere sa colaborez cu voi! Nu mai scriu de ceva vreme pe blogul acesta, insa nu am renuntat la el, pentru ca e ca un fel de jurnal pentru mine:P Am insa un alt blog: se numeste Zumzet in roua, si -l gasesti la adresa http://zumzetinroua.blogspot.com. Daca gasesti vreun articol interesant acolo, let me know. Am sa ma mai uit si eu peste toate articolele mele din ambele bloguri si o sa ma gandesc cam ce domeniu mi-as alege si ce articol as recomanda pentru promovare. Astept cu interes sa discutam detaliile colaborarii noastre. Pe curand!